De
vreo 3 luni, marele meu prieten, și coleg de redacție, marele profesor de limba
și literatura română, timp de vreo 5 decenii, în comuna Țintești, e tot mai
greu de văzut decât de obicei. De sub mâna sa ocrotitoare, din satul Pogonele
și din comuna Țintești, au plecat în lume copii cu viitorul pus în bagajele
minții de către Stelian Grigore, căci despre el e vorba. M-aș referi, pe scurt,
la actualul primar al Buzăului, inginerul Constantin Toma, și la Mihai Ștefan,
director la CFR Galați, publicist și documentarist de profunzime. Scriitorul
Stelian Grigore a rămas orfan de tată (căzut la Cotul Donului), în ultimul
război mondial. Rar mi-a fost dat să văd un om mai iute la minte, la mersul
gândului și al trupului, mai blând și mai luminos în relația sa cu lumea din
jur. În 2018, în noiembrie, va împlini 80 de ani. În anul Unirii, cu câteva
zile mai devreme. Dar nu despre aceste chestiuni voiam să scriu. Revin la
începutul acestor rânduri. Stelian Grigore ni se arată mai rar pentru că, în
ultimul timp, stă la căpătâiul mamei sale, doamna Constantina Grigore, în satul
Pucheni, îngrijind-o așa cum el a fost îngrijit când era orfan de tată. Vine la
Buzău o dată la două săptămâni, acasă, la Țintești, după două sau trei zile (re)luând
drumul Puchenilor. Facem revistele prin telefon! Nu am mai văzut un asemenea
devotament nicăieri. Când regretații mei părinți erau bolnavi, mă mulțumeam cu
faptul că le duceam hrană și medicamente, nu aveam idee de ce ar putea însemna
o ființă mai mult decât împăcată cu sine, nu și cu conștiința sa. Mama lui
Grigore Stelian împlinește, pe 18 august 2017, vârsta de 101 ani. E un fenomen,
ca și fiul său bun de pus pe rănile sufletești. Vorbesc cu el la telefon, zilnic.
De cele mai multe ori, când îl întreb ce face, îmi răspunde ca un ”robot” cu
cei șapte ani de acasă: ”Ce să fac, sunt
aci, lângă mama...”. Acesta e omul. Anul trecut, celebra revistă ”Formula
As” i-a dedicat ”mamei Constantina” o
pagină, ceva ce i se întâmplă unui om simplu o dată la 100 de ani. Cu puțin
înainte de a împlini 100 de ani, ”mama Constantina” l-a rugat pe fiul său să îi
cumpere un costum popular, o ie, cu care să fie îmbrăcată pentru trecerea de la
efemera viață trupească la cea etern spirituală. Ce-aș mai putea zice decât un
simplu Tatăl Nostru, o rugă pentru
asemenea îngeri, cum e Stelian Grigore și mama acestuia, care, uneori, ne dau
senzația că ne ocrotesc chiar și în somn? Domnul fie binecuvântat!
Marin Ifrim, august 2017
sursa: Formula As
Mămica mea
Mamei mele, Constantina Grigore!
Mămica mea,
Te port în gând,
Clipă de clipă,
Oriunde-aş fi
Pe-acest pământ.
Te port în gând,
Clipă de clipă,
Oriunde-aş fi
Pe-acest pământ.
Te văd,
Mai tânără mereu,
Prin mine –
Fiul tău
Şi surioara mea,
Nepoţi şi strănepoţi
Şi cei ce vor urma.
Mai tânără mereu,
Prin mine –
Fiul tău
Şi surioara mea,
Nepoţi şi strănepoţi
Şi cei ce vor urma.
Mămica mea,
Eşti primăvară,
Acum, în zilele
Eşti primăvară,
Acum, în zilele
De iarnă grea!
Ninsorile-ţi din păr
Nasc dalbe flori;
Mămica mea –
Izvor renăscător!
Nasc dalbe flori;
Mămica mea –
Izvor renăscător!
Prof. Stelian GRIGORE, Ţinteşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu