Faceți căutări pe acest blog

marți, 15 august 2017

De ziua maicii domnului Stelian Grigore, cu două zile mai devreme...








De vreo 3 luni, marele meu prieten, și coleg de redacție, marele profesor de limba și literatura română, timp de vreo 5 decenii, în comuna Țintești, e tot mai greu de văzut decât de obicei. De sub mâna sa ocrotitoare, din satul Pogonele și din comuna Țintești, au plecat în lume copii cu viitorul pus în bagajele minții de către Stelian Grigore, căci despre el e vorba. M-aș referi, pe scurt, la actualul primar al Buzăului, inginerul Constantin Toma, și la Mihai Ștefan, director la CFR Galați, publicist și documentarist de profunzime. Scriitorul Stelian Grigore a rămas orfan de tată (căzut la Cotul Donului), în ultimul război mondial. Rar mi-a fost dat să văd un om mai iute la minte, la mersul gândului și al trupului, mai blând și mai luminos în relația sa cu lumea din jur. În 2018, în noiembrie, va împlini 80 de ani. În anul Unirii, cu câteva zile mai devreme. Dar nu despre aceste chestiuni voiam să scriu. Revin la începutul acestor rânduri. Stelian Grigore ni se arată mai rar pentru că, în ultimul timp, stă la căpătâiul mamei sale, doamna Constantina Grigore, în satul Pucheni, îngrijind-o așa cum el a fost îngrijit când era orfan de tată. Vine la Buzău o dată la două săptămâni, acasă, la Țintești, după două sau trei zile (re)luând drumul Puchenilor. Facem revistele prin telefon! Nu am mai văzut un asemenea devotament nicăieri. Când regretații mei părinți erau bolnavi, mă mulțumeam cu faptul că le duceam hrană și medicamente, nu aveam idee de ce ar putea însemna o ființă mai mult decât împăcată cu sine, nu și cu conștiința sa. Mama lui Grigore Stelian împlinește, pe 18 august 2017, vârsta de 101 ani. E un fenomen, ca și fiul său bun de pus pe rănile sufletești. Vorbesc cu el la telefon, zilnic. De cele mai multe ori, când îl întreb ce face, îmi răspunde ca un ”robot” cu cei șapte ani de acasă: ”Ce să fac, sunt aci, lângă mama...”. Acesta e omul. Anul trecut, celebra revistă ”Formula As” i-a dedicat ”mamei  Constantina” o pagină, ceva ce i se întâmplă unui om simplu o dată la 100 de ani. Cu puțin înainte de a împlini 100 de ani, ”mama Constantina” l-a rugat pe fiul său să îi cumpere un costum popular, o ie, cu care să fie îmbrăcată pentru trecerea de la efemera viață trupească la cea etern spirituală. Ce-aș mai putea zice decât un simplu Tatăl Nostru, o rugă pentru asemenea îngeri, cum e Stelian Grigore și mama acestuia, care, uneori, ne dau senzația că ne ocrotesc chiar și în somn? Domnul fie binecuvântat!


                                                                               Marin Ifrim, august 2017

sursa: Formula As



Mămica mea
Mamei mele, Constantina Grigore!

Mămica mea,
Te port în gând,
Clipă de clipă,
Oriunde-aş fi
Pe-acest pământ.

Te văd,
Mai tânără mereu,
Prin mine –
Fiul tău
Şi surioara mea,
Nepoţi şi strănepoţi
Şi cei ce vor urma.

Mămica mea,
Eşti primăvară,
Acum, în zilele
De iarnă grea!

Ninsorile-ţi din păr
Nasc dalbe flori;
Mămica mea –
Izvor renăscător!

Prof. Stelian GRIGOREŢinteşti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Suntem într-o fundătură istorică foarte periculoasă

     Mă uit la acest război ” civilo-cazon ” dintre români și români. Las de-o parte chestiile cu ” amestecul în treburile interne ale ...