Mă uit la acest război ”civilo-cazon” dintre români și români.
Las de-o parte chestiile cu ”amestecul în
treburile interne ale agenturilor”, cum îi plăcea lui Ceaușescu să spună.
Nu-mi place deloc lumea politică. E ceva scârbavnic de la natură. Am câțiva
prieteni politicieni, nu toți sunt la fel. Unul dintre aceștia a avut patru
mandate de parlamentar, funcții importante și un comportament în care au primat
”cei șapte ani de acasă”. La un
moment dat, acesta era numărul 5 sau 6 în stat. Cei din jurul său, l-au
anihilat cu finețe. Mă mândream cu el și nici acum nu renunț la convingerea că
a fost cel mai bun politician buzoian de la Alexandru Marghiloman încoace. E
vorba despre eseistul Ovidiu Cameliu Petrescu, fost referent și bibilotecar la
Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, înaintea doamnei Rodica Jude. După cei
doi, eu am devenit referentul-bibliotecar al instituției, timp de aproape două
decenii. Sunt onorat, am un ”arbore
bibliologic” de ținută. Revin la durerile mele actuale. Clasa politică de
acum, instituțiile de forță, administrațiile centrale și cele din provincie,
parcă au înnebunit. E ca și cum s-a reparat liftul cu care Ceaușescu a ajuns pe
acoperișul Comitetului Central, ca să fie dus direct în ghipsul de 7,62 al
generalului bâlbâit Victor Atanasiu. Toți vor să intre în acest lift. Ducă-se,
urcă-se. Numai să ne lase în pace. Văd mare scandal la tevereuri, circ violent
cu limbile scoase și golite de scuipat. Unii spre alții. Acest individ viclean
dar lipsit de maniere, Liviu Dragnea, demască ”un stat paralel”. Nu pentru a ne proteja pe noi, ci pentru șoriciul
său rozaliu precum cel al celebrului guzgan Hrebenciuc. Nu am convingerea că nu
există ”un stat paralel”. Sunt unul
dintre scriitorii români urmăriți de servicii. Pur și simplu mi s-a aprins
telefonul în buzunar. Am trecut prin vremuri grele în timpul împăratului Traian
Băsescu și al soldatului Oprea. Ce nu înțeleg acum, e faptul că, dincolo de
orice intenție bună, cei care conduc țara ne parcelează inclusiv opțiunile, ne
duc spre un cimitir al legumelor umane, ne șterg voința, dreptul de a fi noi
înșine. Pușcăriile sunt pline de ”găinari”,
de inși vinovați mai mult decât sunt în realitate. E tare trist. Parcă România
s-ar scufunda în Tisa, nu în Marea Neagră, cum se tot folclorizează. La
televiziunile lui somon prăjit, ni se tot oferă imagini clișeu, chestii
pediatrice din școli, violuri în șir indian (bietul oraș Vaslui ar trebui să
reacționeze, să-și repare imaginea), șoferi băuți, accidente, incendii etc.
Nimic despre cei care au prăduit țara, despre fața aceea de penis diabetic a
ăluia cu marmora, vidatul fostului PDL. Să fie clar, nu am nimic cu nimeni.
Doar constat ceea ce au constatat și alții mai pricepuți decât mine. Ni se bagă
în ochi faptul că Regele Mihai e pe moarte, numai să nu ne uităm unde trebuie.
Regele e mort din anul 1944. ”Prințului
Duda” i-am prezentat o carte, acum câțiva ani, la Buzău. Am primit
înjurături la greu, cum se spune, din partea peremiștilor de atunci. Duda nu
merita gestul meu dezinteresat, pe care l-am făcut la rugămintea directorului
de atunci al Bibliotecii Județene ”V. Voiculescu” din Buzău. Suntem într-o
fundătură istorică foarte periculoasă. Într-o parte se află Dragnea și toți
manglitorii de portofele proletare, dincoace, niște boieri ai umbrei, epoleți
civili, familii întregi, din tată în fiu și Anaconde la prins șopârle. Noi
suntem la mijloc, cum e mai rău, ca întotdeauna. Dacă nu (re)devenim o
societate civilă morală, ăștia, Dragnea și ”dușmanii” lui, ne vor asezona între
două felii de pâine de Kremlin cu varză de Bruxelles. Dacă aș avea o ”soluție”, aș desfășura-o aici. Nu am.
Cert este că nu mai avem nevoie de comuniști. Și nici de legionari. Nu știu
dacă Soroș e mai rău și mai urât decât Lucifer, dar cred că nici de el și de
bacteriile sale financiare nu avem nevoie. Am citit undeva că românii au cel
mai ridicat IQ din Europa. Cred că ”măsurătorile”
nu s-au făcut în parlament. Cum să scăpăm de acești idioți care au pus căruța
înaintea cailor. Mă tot întreb și îi întreb și pe alții. Eu am o singură
părere. Când românii plecați în lume se vor întoarce acasă, se va termina cu
vrăjeala. Din păcate, acum două zile, afându-mă într-un local public, într-un
loc unde, zilnic, timp de aproximativ o jumătate de oră, îmi beau cafeaua de
struguri, am asistat la o scenă de o schizofrenie dostoievskiană: La un moment dat, o huidumă de om, un preistoric, a
început să agreseze chelnerii, ospătarii, bucătarii etc. Nu pot reproduce
spusele acestui tip care, făcea așa de urât pentru că el venea din Austria,
unde, după cum țipa din pomul cu banane, trăise vreo 12 ani. Cu cele patru
clase primare cu tot. La gura lui: ”Sunteți
niște jeguri. Voi, toți românii. Eu sunt austriac. Stați la distanță de mine
când vă comand câte ceva. Eu plătesc. Faceți cum vreau eu. În Austria îmi
stăteau ospătarii la picioare”. Cam așa ceva. Tipul fiind foarte solid, nu
am îndrăznit să intervin, deși, ca om de rând, aș fi vrut să-i rup mutra. La un
moment dat, când s-au adunat mai mulți angajați ai localului în jurul său, m-am
dus la una dintre aceste doamne care servesc populația, i-am sărutat mâna și
i-am mulțumit pentru ”servirea impecabilă”.
Gorila austriacă a amuțit. Eu am plecat, apoi am aflat că preistoricul a făcut
scandal și l-au luat ”mascații”. Am
vrut să spun că imaginea urâtă a țării noastre nu se datorează numai
politicienilor sau ”statului paralel”.
Am ”exportat” mult mai multă prostie
decât inteligență. Închipuiți-vă că se vor întoarce în țară vreun milion de
astfel de neanderthalieni, neanderthspanioli, neanderthaustrieci etc. S-ar
umfla amazonul feseneului. Punct și de la capăt. Totuși, înainte de punct, aș
vrea să spun că, în campania electorală trecută, l-am sprijinit concret și
corect pe Klaus Iohannis. Acum regret. Nu mai cred în nimic. Animalele sunt mai
sănătoase în trai și obiceiuri decât noi, ”stăpânii
planetei” . Punct!
Marin Ifrim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu